italic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj. 1. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică.
2. (Despre caractere tipografice; și substantivat,
f.) Cursiv. – Din
fr. italique, lat. italicus.italic (Dicționar de neologisme, 1986)ITÁLIC, -Ă adj. 1. Care ține de Italia antică.
2. (
Poligr.; despre caractere tipografice) Cursiv. [< fr.
italique].
italic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ITÁLIC, -Ă adj. 1. referitor la Italia antică. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cursiv. (< fr.
italique, lat.
italicus)
italic (Dicționaru limbii românești, 1939)*itálic, -ă adj. (lat.
italicus). Italienesc (vorbind de Italia din timpu Romanilor).
Litere italice, cursive.
italic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)itálic adj. m.,
pl. itálici; f. itálică, pl. itáliceitalic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)italic a. ce ține de Italia antică:
popoare italice.italic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică.
2. Adj.,
s. f. (Literă) cu caractere cursive. — Din
fr. italique, lat. italicus.