iscoditură - explicat in DEX

iscoditură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.

iscoditură (Dicționaru limbii românești, 1939)
iscoditúră f., pl. ĭ. Lucru iscodit, scornitură (o mașină, o mincĭună).

iscoditură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iscoditúră (rar) s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri

iscoditură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. — Iscodi + suf. -tură.