iscodire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ISCODÍRE,iscodiri, s. f. Acțiunea de a (se) iscodi și rezultatul ei. – V. iscodi.
iscodire(Dicționaru limbii românești, 1939) iscodíre f. Spionare. Invențiune.
iscodire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iscodíre s. f., g.-d. art. iscodírii; pl. iscodíri
iscodire(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) iscodire f. 1. născocire, plăsmuire; 2. exploatare, spionare.
iscodire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ISCODÍRE,iscodiri, s. f. Acțiunea de a (se) iscodi și rezultatul ei. — V. iscodi.