iscodenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ISCODÉNIE,iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). – Iscodi + suf. -enie.
iscodenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iscodénie (rar) (-ni-e) s. f., art. iscodénia(-ni-a), g.-d. art. iscodéniei; pl. iscodénii, art. iscodéniile (-ni-i-)
iscodenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ISCODÉNIE,iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). — Iscodi + suf. -enie.