iscoadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din
iscodi (derivat regresiv).
iscoadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*iscoádă (
oa dift.) f., pl.
e (vsl. *
izhoda = šŭhoda, spion; sîrb.
u-hoda, spion). Care iscodește, spion.
A te duce de iscoadă, a te duce să iscodeștĭ.
iscoadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iscoádă s. f.,
g.-d. art. iscoádei; pl. iscoádeiscoadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iscoadă f.
1. cercetaș, emisar;
2. spion:
află dela iscoade. [Slav. SŬHODA].
iscoadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. — Din
iscodi (derivat regresiv).