iremisibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din
fr. irrémissible.iremisibil (Dicționar de neologisme, 1986)IREMISÍBIL, -Ă adj. De neiertat, care nu merită să fie iertat. [Cf. fr.
irrémissible, lat.
irremissibilis].
iremisibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREMISÍBIL, -Ă adj. de neiertat. (< fr.
irrémissible, lat.
irremissibilis)
iremisibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*iremisíbil, -ă adj. (lat.
irremissibilis, d.
re-mittere, a ĭerta. V.
re-mit). Care nu se poate ĭerta:
crimă iremisibilă. Adv. În mod iremisibil:
a greși iremisibil.iremisibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iremisibil a. ce nu poate fi iertat:
crimă iremisibilă.iremisibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. — Din
fr. irrémissible.