iremediabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [
Pr.:
-di-a-] – Din
fr. irrémédiable, lat. irremediabilis.iremediabil (Dicționar de neologisme, 1986)IREMEDIÁBIL, -Ă adj. De neremediat, de nevindecat, de neîndreptat; fără leac. [Pron.
-di-a-. / cf. fr.
irrémédiable].
iremediabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREMEDIÁBIL adj. care nu se poate remedia, îndrepta. ◊ (adv.) cu desăvârșire, definitiv. (< fr.
irrémédiable, lat.
irremediabilis)
iremediabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*iremediábil, -ă adj. (lat.
ir-re-med-iabilis. V.
i-med-icabil). Care nu se poate remedia (vindeca), incurabil:
boală iremediabilă. Fig. Ireparabil:
nenorocire iremediabilă. Adv. În mod iremediabil:
bolnav iremediabil perdut [!].iremediabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iremediábil (-di-a-) adj. m.,
pl. iremediábili; f. iremediábilă, pl. iremediábileiremediabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iremediabil a. fără remediu.
iremediabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fară leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [
Pr.: -
di-a-] — Din
fr. irrémediable, lat. irremediabilis.