iperige (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPERÍGE s. f.pl. Plantă erbacee perenă cu tulpina ramificată de la bază, cu frunze liniare sau lanceolate și cu numeroase flori albe-roz mici, grupate în panicule
(Gypsophila paniculata). –
Et. nec.iperige (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iperíge s. f. pl.iperige (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPERÍGE s. f. pl. Plantă erbacee perenă cu tulpina ramificată de la bază, cu frunze liniare sau lanceolate și cu numeroase flori albe-roz mici, grupate în panicule
(Gypsophila paniculata). —
Et. nec.