ipecacuana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPECACUÁNA s. f. Plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv
(Uragoga Ipecacuanha). – Din
fr. ipécacuana.ipecacuana (Dicționar de neologisme, 1986)IPECACUÁNA s.f. Plantă exotică a cărei rădăcină se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv. [Pron.
-cua-. / < fr.
ipécacuana, port.
ipecacuana < cuv. tupi].
ipecacuana (Marele dicționar de neologisme, 2000)IPECACUÁNA s. f. plantă din America de Sud, cu rădăcină folosită ca expectorant și vomitiv; ipeca. (< fr.
ipécacuana)
ipecacuana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ipecacuána (-cua-) s. f.ipecacuana (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ipecacuana f. rădăcina unui arboraș din Brazilia, care posedă proprietăți emetice.
ipecacuana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPECACUÁNA s. f. Plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini se folosesc în medicină ca expectorant și vomitiv
(Uragoga Ipecacuanha). — Din
fr. ipécacuana.