iotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÓTĂ s. f. (
Pop. și
fam.; în
expr.)
(Nici) o iotă = deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din
ngr. ióta. Cf. fr.,
it. iota.iotă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iótă s. f. – Deloc, nimic, cîtuși de puțin. Din
gr. ἰῶτα, cu același sens ca
jota „nimic”, din
sp.iotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iótă (cantitate mică) (
fam.)
s. f. (în
expr. (nici)o iotă)
iotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iotă f.
1. numele grecesc al literei i;
2. fig. ceva foarte puțin:
nu pot să schimb nicio iotă din hotărîrea mea ISP.
iotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÓTĂ s. f. (
Pop. și
fam.; în
expr.)
(Nici)o iotă = deloc, câtuși de puțin, nimic. — Din
ngr. ióta. Cf. fr.,
it. iota.