ionosferă - explicat in DEX

ionosferă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IONOSFÉRĂ s. f. Pătură superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionosphère.

ionosferă (Dicționar de neologisme, 1986)
IONOSFÉRĂ s.f. Pătură superioară a atmosferei, cuprinsă între 100 și 1000 km altitudine, puternic ionizată datorită radiațiilor solare ultraviolete. [< fr. ionosphère].

ionosferă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IONOSFÉRĂ s. f. strat superior al atmosferei (între 9⁰ și 100⁰ km), puternic ionizat și de mare conductivitate; termosferă. (< fr. ionosphère)

ionosferă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IONOSFÉRĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. ion „călător, migrator” + gr. sphaira „sferă”) s. f. (FIZ., GEOGR.) Strat superior al atmosferei terestre cuprins între 50 și 500 km; este alcătuit din gaze rarefiate și puternic ionizate, care reflectă undele radioelectrice scurte și parțial medii, permițând ca acestea să poată fi recepționate la mari distanțe. Se caracterizează prin temperaturi ridicate (până la 3.000ºC), din cauza proceselor de ionizare a aerului, precum și a radiațiilor cosmice. În i. se produc aurolele polare și se dezagregă majoritatea meteoriților. Sin. termosferă.

ionosferă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ionosféră (i-o-nos-fe-/-no-sfe-) s. f., g.-d. art. ionosférei

ionosferă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IONOSFÉRĂ s. f. Strat superior al atmosferei, cuprins aproximativ între 50 și 500 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni. [Pr.: i-o-] — Din fr. ionosphère.