ionometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IONOMÉTRU, ionometre, s. n. (
Fiz.) Instrument pentru determinarea intensității unei radiații radioactive. [
Pr.:
i-o-] – Din
fr. ionomètre.ionometru (Dicționar de neologisme, 1986)IONOMÉTRU s.n. (
Fiz.) Instrument pentru determinarea intensității unei radiații ionizate. ♦ Instrument pentru determinarea concentrației în ioni de hidrogen a unei soluții. [< fr.
ionomètre].
ionometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)IONOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru determinarea intensității unei radiații ionizate. 2. aparat cu care se determină concentrația în ioni de hidrogen a unei soluții. (< fr.
ionomètre)
ionometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ionométru (i-o-, -me-tru) s. n.,
art. ionométrul; pl. ionométreionometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IONOMÉTRU, ionometre, s. n. (
Fiz.) Instrument pentru determinarea intensității unei radiații radioactive. [
Pr.:
i-o-] — Din
fr. ionomètre.