ioniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IONIZÁ, ionizez, vb. I.
Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [
Pr.:
i-o-] – Din
fr. ioniser.ioniza (Dicționar de neologisme, 1986)IONIZÁ vb. I. tr. A provoca ionizarea unui mediu. [< fr.
ioniser].
ioniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)IONIZÁ vb. tr. 1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu. 2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism. (< fr.
ioniser)
ioniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ionizá (a ~) (i-o-) vb.,
ind. prez. 3
ionizeázăioniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IONIZÁ, ionizez, vb. I.
Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [
Pr.:
i-o-] — Din
fr. ioniser.