ioniu - explicat in DEX

ioniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-niu] – Din germ. Ionium, fr. ionium.

ioniu (Dicționar de neologisme, 1986)
IÓNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium].

ioniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium)

ioniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IÓNIU (‹ fr., germ.) s. n. Izotop radioactiv natural al toriului (Io; nr. at. 90, nr. de masă 230), produs de dezintegrare al uraniului.

ioniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ióniu [niu pron. niu] (i-o-niu) s. n., art. ióniul; simb. Io

ioniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-] — Din germ. Ionium, fr. ionium.