ionian - explicat in DEX

ionian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IONIÁN, -Ă, ionieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Ioniei sau care era originară din Ionia. 2. Adj. Care aparținea Ioniei sau populației ei, privitor la Ionia sau la populația ei. ◊ Școala ioniană = cea mai veche orientare materialistă în filosofia greacă, apărută în sec. VII-VI a. Cr. în Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.

ionian (Dicționar de neologisme, 1986)
IONIÁN, -Ă adj. Care se referă la Ionia antică. ◊ Școala ioniană = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI î.e.n., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă. [Pron. i-o-ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. ionien].

ionian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IONIÁN, -Ă adj. referitor la Ionia antică. ◊ propriu ionienilor. ♦ dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă. (< fr. ionien)

ionian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ionián,-ă adj. Ionic.

ionian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IONIÁN, -Ă (‹ fr.) s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. (În Anrichitate) Unul dintre cele patru mari triburi din Grecia, care, la începutul milen. II î. Hr., a pătruns în Elada. Alungați de invazia dorienilor, s-au stabilit în insulele din M. Egee și pe țărmul apusean al Asiei Mici. Au înființat multe colonii pe țărmul Mării Negre, printre care și Tomis (Constanța). Vorbeau dialectul ionic, considerat unul dintre cele mai importante dialecte grecești în care au fost scrise operele literare („Iliada”, „Odiseea”, poezia lui Anacreon ș.a.), filozofice (opera lui Thales, Anaxagora ș.a.) și istorice (Herodot). 2. Adj. Din Ionia (teritoriu locuit de ionieni). ◊ Școala i. = școală filozofică din Grecia Antică, în sec. 7-6 î. Hr., ai cărei reprezentanți de seamă au fost Thales, Anaximene, Anaximandru (filozofii din Milet) și Heraclit (filozoful din Efes). Este caracterizată prin împletirea unor concepții materialist-spontane cu o viziune dialectică naivă.

ionian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ionián (i-o-ni-an) adj. m., s. m., pl. ioniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ioniánă, pl. ioniéne

ionian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IONIÁN, -Ă, ionieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Ionia. 2. Adj. Care aparținea Ioniei sau ionienilor (1), privitor la Ionia ori la ionieni. ◊ Școala ioniană = cea mai veche orientare materialistă în filosofia greacă, apărută în sec. VII-VI î. H. în Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] — Din fr. ionien.