ionatan - explicat in DEX

ionatan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IONATÁN, (1) ionatani, s. m., (2) ionatane, s. n. 1. S. m. (Adesea adjectival) Specie de măr originar din S.U.A., cu coroana deasă și voluminoasă, cu frunze cenușii-argintii și cu fructul foarte gustos. 2. S. n. Fructul ionatanului (1), de mărime mijlocie, cu suprafața netedă, de culoare roșie-sângerie cu pete albicioase și dungi carmin, zemos, dulce-acrișor și plăcut aromat. – Din engl. jonathan.

ionatan (Dicționar de neologisme, 1986)
IONATÁN s.m. și n. Soi de măr originar din America de Nord, ale cărui fructe se pot conserva ușor. [Pron. io-, acc. și iónatan, scris și jonathan. [< engl. Jonathan].

ionatan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IONATÁN I. s. m. soi de măr originar din America de Nord, cu fructe roșii. II. s. n. fructul ionatanului (I). (< engl. jonathan)

ionatan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ionatán¹ (pom) s. m., pl. ionatáni

ionatan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ionatán² (fruct) s. n., pl. ionatáne

ionatan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Ionatan m. 1. fiul lui Saul și amicul lui David, ucis în luptă cu Filistenii (sec. X a. Cr.); 2. cel mai tânăr dintre Macabei.

ionatan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IONATÁN, (1) ionatani, s. m., (2) ionatane, s. n. 1. S. m. (Adesea adjectival) Specie de măr originar din SUA, cu coroana deasă și voluminoasă, cu frunze cenușii-argintii și cu fructul foarte gustos. 2. S. n. Fructul ionatanului (1), de mărime mijlocie, cu suprafața netedă, de culoare roșie-sângerie cu pete albicioase și dungi carmin, zemos, dulce-acrișor și plăcut aromat. — Din engl. jonathan.