iodler - explicat in DEX

iodler (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÓDLER, iodlere, s. n. Fel de a cânta specific locuitorilor de munte din Tirol, Bavaria și Elveția, constând dintr-o serie de vocalize care trec frecvent de la registrul normal al vocii la cel de falset; cântec, melodie bazată pe asemenea vocalize. – Din germ. Jodler.

iodler (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IÓDLER I. s. n. fel de a cânta specific muntenilor din Tirol, printr-o vocalizare care trece fără tranziție de la vocea normală la cea de cap; tiroleză (2). II. s. m. cel ce cântă astfel. (< germ. Jodler)

iodler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iódler¹ (cântăreț) (io-dler) s. m., pl. iódleri

iodler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iódler² (cântec) (io-dler) s. n., pl. iódlere

iodler (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IÓDLER, (1) iodlere, s. n., (2) iodleri, s. m. 1. S. n. Fel de a cânta specific locuitorilor de munte din Tirol, Bavaria și Elveția, constând dintr-o serie de vocalize bazate pe schimbarea de registru a vocii; cântec, melodie compuse cu asemenea vocalize. 2. S. m. Cântăreț care practică această tehnică de interpretare. — Din germ. Jodler.