iodiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IODIZÁ, pers. 3
iodizează, vb. I.
Refl. (
Fon.; rar) (Despre sunete) A se palataliza sub influența unui iot; a se iotaciza. –
Iod2 +
suf. -iza.iodiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)IODIZÁ vb. refl. a se iotaciza. (< iod
2 + -iza)
iodiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iodizá (a ~) (io-) vb.,
ind. prez. 3
iodizeázăiodiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IODIZÁ, pers. 3
iodizează, vb. I.
Refl. (
Fon.; rar) A se iotaciza. —
Iod2 +
suf. -iza.