involucru - explicat in DEX

involucru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVOLÚCRU, involucre, s. n. (Bot.) 1. Totalitatea frunzișoarelor care se găsesc la baza unor flori sau a unor inflorescențe. 2. Lamă care învelește pălăria tânără a unor ciuperci, înainte ca aceasta să iasă din pământ. – Din fr. involucre, lat. involucrum.

involucru (Dicționar de neologisme, 1986)
INVOLÚCRU s.n. (Bot.) 1. Totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. Lamă care învelește pălăria unor ciuperci înainte de a ieși din pământ. [< fr. involucre, cf. lat. involucrum – învelitoare].

involucru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVOLÚCRU s. n. 1. totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. membrană care învelește pălăria unor ciuperci înainte de a ieși din pământ. (< fr. involucre, lat. involucrum)

involucru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*involúcru n., pl. e (lat. in-volucrum, d. in-vólvere, a învălătuci. V. boltă). Învăliș [!]. Bot. Reunirea bracteilor la baza uneĭ florĭ, și maĭ ales a uneĭ umbele orĭ capitul.

involucru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
involúcru (-lu-cru) s. n., art. involúcrul; pl. involúcre

involucru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
involucru n. Bot. reunirea bracteelor ce formează învelișul florilor.

involucru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVOLÚCRU, involucre, s. n. (Bot.) 1. Totalitatea frunzișoarelor care se găsesc la baza unor flori sau a unor inflorescențe. 2. Lamă care învelește pălăria tânără a unor ciuperci, înainte ca aceasta să iasă din pământ. — Din fr. involucre, lat. involucrum.