invocațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVOCAȚIÚNE s. f. v. invocație.invocațiune (Dicționar de neologisme, 1986)INVOCAȚIÚNE s.f. v.
invocație.
invocațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*invocațiúne f. (lat.
in-vocátio. -ónis. V.
vocațiune). Acțiunea de a invoca, de a chema în ajutor:
invocațiunea luĭ Dumnezeŭ, luĭ Apóline. Fig. Citațiune:
invocațiunea uneĭ mărturiĭ. – Și
-áție și
-áre.invocațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)invocați(un)e f.
1. acțiunea de a invoca;
2. la poeți: rugăciune adresată Muzei.
invocațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVOCAȚIÚNE s. f. v. invocație.