invitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVITÁȚIE, invitații, s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ♦ (
Concr.) Document special tipărit, bilet sau scrisoare scurtă prin care cineva este invitat undeva. [
Var.:
invitațiúne s. f.] – Din
fr. invitation, lat. invitatio.invitație (Dicționar de neologisme, 1986)INVITÁȚIE s.f. 1. Faptul de a invita; invitare, poftire, chemare.
2. Comunicare, scrisoare, document prin care se face o invitare formală, cineva fiind invitat undeva. [Gen.
-iei, var.
invitațiune s.f. / cf. fr.
invitation, lat.
invitatio].
invitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVITÁȚIE s. f. 1. invitare. 2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc. (< fr.
invitation, lat.
invitatio)
invitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invitáție (-ți-e) s. f.,
art. invitáția (-ți-a), g.-d. art. invitáției; pl. invitáții, art. invitáțiile (-ți-i-)invitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVITÁȚIE, invitații, s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ♦ (
Concr.) Document special tipărit, bilet sau scrisoare scurtă prin care cineva este invitat undeva. [
Var.:
invitațiúne s. f.] — Din
fr. invitation, lat. invitatio.