invitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVITÁRE, invitări, s. f. Acțiunea de
a invita și rezultatul ei. –
V. invita.invitare (Dicționar de neologisme, 1986)INVITÁRE s.f. Acțiunea de a invita și rezultatul ei; invitație. [<
invita].
invitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invitáre s. f.,
g.-d. art. invitắrii; pl. invitắriinvitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVITÁRE, invitări, s. f. Acțiunea de
a invita și rezultatul ei. —
V. invita.