invita - explicat in DEX

invita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.

invita (Dicționar de neologisme, 1986)
INVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare].

invita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)

invita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invitá (a ~) vb., ind. prez. 3 invítă

invità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
invità v. 1. a pofti, a ruga să vie, să asiste la: a invita la masă; 2. a îndemna ușor la ceva: vă invit a tăcea.

invita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. — Din fr. inviter, lat. invitare.