inviolabil - explicat in DEX

inviolabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau orice pedepsire. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.

inviolabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INVIOLÁBIL, -Ă adj. De neviolat; care nu poate fi încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable].

inviolabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVIOLÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire. ◊ (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziționat decât în cazurile prevăzute de lege. (< fr. inviolable, lat. inviolabilis)

inviolabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inviolábil, -ă adj. (lat. in-violabilis). Care nu poate fi violat: jurămînt inviolabil. Apărat de constituțiune de orĭ-ce atac orĭ urmărire: domiciliu e inviolabil, consuliĭ (miniștriĭ plenipotențiarĭ, ambasadoriĭ) îs inviolabilĭ. Adv. În mod inviolabil: secret păstrat inviolabil.

inviolabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inviolábil (-vi-o-) adj. m., pl. inviolábili; f. inviolábilă, pl. inviolábile

inviolabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inviolabil a. 1. ce nu trebuie violat: jurământ inviolabil; 2. care nu poate fi arestat nici dat în judecată: ambasadorii sunt inviolabili.

inviolabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal apărat de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pr.: -vi-o-] — Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.