învinui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦
Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. –
În + vină + suf. -ui.