înviora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVIORÁ, înviorez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri;
p. ext. a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [
Pr.:
-vi-o-] –
Et. nec.