inveterat - explicat in DEX

inveterat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.

inveterat (Dicționar de neologisme, 1986)
INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].

inveterat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVETERÁT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ◊ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)

inveterat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inveterát (vechi, împătimit) (livr.) adj. m., pl. inveteráți; f. inveterátă, pl. inveteráte

inveterat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Livr.; despre oameni) În care s-a înrădăcinat un anumit defect; (despre defecte, vicii etc.) înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] — Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.