înveșmânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I.
Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊
Refl. S-a înveșmântat în grabă. [
Prez. ind. și:
înveșmântez. –
Var.:
învesmântá, învestmântá vb. I] –
În + veșmânt.