înveșmânta - explicat in DEX

înveșmânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.

înveșmânta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înveșmântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmânteáză/înveșmấntă

înveșmântà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].