inventà - explicat in DEX

inventa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. – Din fr. inventer.

inventa (Dicționar de neologisme, 1986)
INVENTÁ vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. [P.i. -tez și invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare].

inventa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inventá (a ~) vb., ind. prez. 3 inventeáză / invéntă

inventa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVENTÁ vb. tr. 1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. (< fr. inventer)

inventà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inventà v. 1. a afla cel dintâiu, a descoperi: a inventa o mașină; 2. fig. a plăsmui: a inventa calomnii.

inventa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a realiza ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. [Prez. ind.; și: invént] — Din fr. inventer.