inventator - explicat in DEX

inventator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).

inventator (Dicționar de neologisme, 1986)
INVENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor].

inventator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVENTATÓR, -OÁRE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor)

inventator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inventatór, -oáre s. (d. inventez). Care inventează: inventatoru prafuluĭ de pușcă nu e știut.

inventator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inventatór s. m., pl. inventatóri

inventator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inventator m. cel ce inventează.

inventator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventor. — Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).