inventică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVÉNTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematic procesul invenției și condițiile stimulării creativității. – Din
inventa (după
didactică).
inventică (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVÉNTICĂ s. f. disciplină care studiază procesul invenției și condițiile stimulării creativității. (< inventa + -ică)
inventică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*invéntică s. f.,
g.-d. art. invénticiiinventică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVÉNTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematic procesul invenției și condițiile stimulării creativității. — Din
inventa (după
didactică).