invenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci.
2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase;
p. ext. minciună.
3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică.
4. (
Muz.; în forma
invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [
Var.:
invențiúne s. f.] – Din
fr. invention, lat. inventio, -onis.invenție (Dicționar de neologisme, 1986)INVÉNȚIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat.
2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (
p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.
3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și a formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. [Gen.
-iei, var.
invențiune s.f. / cf. lat.
inventio, fr.
invention].
invenție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVÉNȚIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ◊ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. (< fr.
invention, lat.
inventio)
invenție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invénție (descoperire, minciună)
(-ți-e) s. f.,
art. invénția (-ți-a), g.-d. art. invénției; pl. invénții, art. invénțiile (-ți-i-)invenție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci; (
concr.) obiect, sistem tehnic etc. inventat.
2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase;
p. ext. minciună.
3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică.
4. (
Muz.; în forma
invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [
Var.:
invențiúne s. f.] — Din
fr. invention, lat. inventio, -onis.