învârteji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. –
În + vârtej.