învârti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVÂRTÍ, învârtesc, vb. IV.
1. Tranz. refl. și
intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊
Expr. (
Refl.)
A se
învârti casa (sau
locul, pământul)
cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (
Tranz.)
A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (înjur). (
Refl. și
tranz.)
A se învârti în horă sau
a învârti hora = a dansa, a juca. (
Refl.)
A se învârti pe lângă cineva (sau
în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (
Tranz.)
A învârti (pe cineva)
pe (sau
după)
deget(
e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦
Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦
Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile.
2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦
Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura).
3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi.
4. Tranz. și
refl. Fig. (
Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [
Prez. ind. și:
învấrt] –
Cf. sl. vrŭtĕti.