învârteji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. –
În + vârtej.învârteji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învârtejí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. învârtejésc, imperf. 3
sg. învârtejeá; conj. prez. 3
să învârtejeáscăînvârtejì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învârtejì v.
1. a se mișca în vârtej:
învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.;
2. a se întoarce grabnic:
Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC.