invar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVÁR s. n. Oțel aliat cu mult nichel, caracterizat printr-o dilatare foarte mică și folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. – Din
fr. invar.invar (Dicționar de neologisme, 1986)INVÁR s.n. Oțel aliat cu mult nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. [< fr.
invar].
invar (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVÁR s. n. oțel aliat cu mult nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. (< fr.
invar)
invar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INVÁR (‹
fr. {i}; {s}
fr. invar[iable] „invariabil”)
s. n. Oțel aliat cu conținut mare de nichel (35-37%), care are coeficientul de dilatare foarte mic (până la temperaturi de aproximativ 300ºC), utilizat la construcția aparatelor și a instrumentelor de precizie.
invar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invár s. n.invar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVAR s. n. Oțel aliat cu mult nichel, caracterizat printr-o dilatare foarte mică și folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. — Din
fr. invar.