învăpăia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I.
Refl. A se aprinde ca o văpaie;
p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦
Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [
Pr.:
pă-ia] –
În + văpaie.