invariabil - explicat in DEX

invariabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVARIÁBIL, -Ă, invariabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este variabil, care nu se schimbă; neschimbător, nevariabil, constant, fix, neschimbat. ♦ Spec. (Gram.; despre cuvinte) Care este lipsit de flexiune; neflexibil. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. invariable.

invariabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INVARIÁBIL, -Ă adj. (și adv.) Neschimbător, constant; invariant. ♦ (Despre cuvinte) Care nu are flexiune. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. invariable].

invariabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVARIÁBIL, -Ă adj. 1. (și adv.) neschimbător, constant; invariant. 2. (despre cuvinte) fără flexiune. (< fr. invariable)

invariabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*invariábil, -ă adj. (d. variabil; fr. -able). Care nu variază, imutabil, neschimbăcĭos: ordinea invariabilă a anotimpurilor, om invariabil în gusturĭ. Gram. Care nu-șĭ schimbă forma: adverbele-s invariabile. Adv. În mod invariabil.

invariabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invariábil (-ri-a-) adj. m., pl. invariábili; f. invariábilă, pl. invariábile

invariabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
invariabil a. ce nu se schimbă.

invariabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVARIÁBIL, -Ă, invariabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este variabil, care nu se schimbă; neschimbător, nevariabil, constant, fix, neschimbat. ♦ Spec. (Gram.; despre cuvinte) Care este lipsit de flexiune; neflexibil. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. invariable.