invalidà - explicat in DEX

invalida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

invalida (Dicționar de neologisme, 1986)
INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].

invalida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)

invalida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză

invalidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.

invalida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. — Din fr. invalider.