invalid - explicat in DEX

invalid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.

invalid (Dicționar de neologisme, 1986)
INVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus].

invalid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVALÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat. II. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. (< fr. invalide, lat. invalidus)

invalid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inválid, -ă adj. (lat. in-válidus). Care nu e valid, infirm, slab; un bătrîn invalid. Fig. Jur. Care nu e făcut în condițiunile legiĭ: testament invalid. S. m. Soldat care nu maĭ poate servi din cauza rănilor, boalelor [!] saŭ bătrînețiĭ. – Fals invalíd (fr. invalide). V. oturac.

invalid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invalíd adj. m., s. m., pl. invalízi; adj. f., s. f. invalídă, pl. invalíde

invalid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
invalid m. 1. neputincios care nu mai poate munci: 2. fig. se zice de un act care nu e conform legii. ║ m. soldat care nu mai poate servi din cauza infirmităților sale.

invalid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. — Din fr. invalide, lat. invalidus.