invalatucire - explicat in DEX



învălătuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.