invaginație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVAGINÁȚIE, invaginații, s. f. (
Med.) Formă de ocluziune intestinală produsă prin pătrunderea unui segment intestinal în segmentul imediat următor. – Din
fr. invagination.invaginație (Dicționar de neologisme, 1986)INVAGINÁȚIE s.f. (
Med.) Pătrundere a unei porțiuni de organ sau de țesut într-o cută proprie. [Gen.
-iei, var.
invaginațiune s.f. / < fr.
invagination, cf. lat.
in – în,
vagina – teacă].
invaginație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVAGINÁȚIE s. f. întoarcere a unei porțiuni de organ sau de țesut spre interior, pătrunzând într-o cută proprie. (< fr.
invagination)
invaginație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invagináție (-ți-e) s. f.,
art. invagináția (-ți-a), g.-d. art. invagináției; pl. invagináții, art. invagináțiile (-ți-i-)invaginație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVAGINÁȚIE, invaginații, s. f. (
Med.) Formă de ocluziune intestinală produsă prin pătrunderea unui segment intestinal în segmentul imediat următor. — Din
fr. invagination.