invagina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVAGINÁ, pers. 3
invaginează, vb. I.
Refl. (
Med.; despre porțiuni ale intestinelor) A se întoarce spre interior prin invaginație. – Din
fr. invaginer.invagina (Dicționar de neologisme, 1986)INVAGINÁ vb. I. refl. (
Liv.; med.) A se întoarce spre interior; a crește prin invaginație. [Cf. it.
invaginare, fr.
invaginer].
invagina (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVAGINÁ vb. refl. (despre porțiuni de organe, țesuturi) a se întoarce spre interior prin invaginație. (< fr.
invaginer)
invagina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVAGINÁ, pers. 3
invaginează, vb. I.
Refl. (
Med.; despre porțiuni ale intestinelor) A se întoarce spre interior prin invaginație. — Din
fr. invaginer.