invadator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor. –
Invada +
suf. -tor.invadator (Dicționar de neologisme, 1986)INVADATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care invadează; năvălitor, cotropitor. [<
invada +
-tor].
invadator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVADATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invadează; cotropitor. (< invada + -tor)
invadator (Dicționar de argou al limbii române, 2007)invadator, invadatori s. m. polițist.
invadator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invadatór adj. m.,
s. m.,
pl. invadatóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. invadatoáreinvadator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor. —
Invada +
suf. -tor.