întunecos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă.
2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. –
Întuneca +
suf. -os.