întunecos - explicat in DEX

întunecos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os.

întunecos (Dicționaru limbii românești, 1939)
întunecós, -oásă adj. (d. întunec). Plin de întuneric, obscur: noapte, pădure întunecoasă.

întunecos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întunecós adj. m., pl. întunecóși; f. întunecoásă, pl. întunecoáse

întunecos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întunecos a. plin de întuneric.