introvertit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTROVERTÍT, -Ă, introvertiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este concentrat sau obsedat de propriile trăiri interioare. – Din
fr. introverti.introvertit (Dicționar de neologisme, 1986)INTROVERTÍT, -Ă adj. Care își îndreaptă atenția mai ales spre trăirile sale interioare. [Cf. fr.
introverti, it.
introvertito].
introvertit (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTROVERTÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își îndreaptă atenția mai ales spre viața sa interioară. (< fr.
introverti)
introvertit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)introvertít adj. m.,
pl. introvertíți; f. introvertítă, pl. introvertíteintrovertit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTROVERTÍT, -Ă, introvertiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este concentrat sau obsedat de propriile trăiri interioare. — Din
fr. introverti.