introversiune - explicat in DEX

introversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTROVERSIÚNE s. f. (Psih.) Orientare a conștiinței către propriul eu; tendința de a se închide în sine, neglijând lumea exterioară. [Pr.: -si-u-] – Din fr. introversion.

introversiune (Dicționar de neologisme, 1986)
INTROVERSIÚNE s.f. Situația celui introvertit. [Pron. -si-u-. / < fr. introversion, cf. lat. intro – înăuntru, vertere – a întoarce].

introversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTROVERSIÚNE s. f. orientare a stărilor de conștiință spre lumea interioară; retragere în sine însuși. ◊ detașarea libidoului de obiectele exterioare și retragerea asupra lumii interioare. (< fr. introversion)

introversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
introversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. introversiúnii

introversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTROVERSIÚNE s. f. (Psih.) Orientare către propriile gânduri și trăiri, în opoziție cu preocuparea pentru lumea exterioară. [Pr.: -si-u-] — Din fr. introversion.