introiecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (
Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [
Pr.: -
tro-iec-. –
Var.:
introiecțiúne s. f.] – Din
fr. introjection, it. introiezione.introiecție (Dicționar de neologisme, 1986)INTROIÉCȚIE s.f. Mecanism psihologic prin care individul imită conștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. [Pron.
-tro-iec-, gen.
-iei, var.
introiecțiune s.f. / cf. it.
introiezione, fr.
introjection].
introiecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTROIÉCȚIE s. f. mecanism psihologic prin care individul imită inconștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. (< fr.
introjection, it.
introieczione)
introiecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (
Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [
Pr.:
-tro-iec-. —
Var.:
introiecțiúne s. f.] — Din
fr. introjection, it. introiezione.